Imagine: Cei pătați vs. Astel, Născuți din Vid

Imaginea înfățișează o confruntare epică care are loc în Marele Claustru, redată într-un stil fantasy întunecat, inspirat de anime, care pune accentul pe scară, atmosfera și frica cosmică. În prim-plan, cei întunecați stau parțial cu spatele la privitor, văzuți din spate și ușor în lateral, întărind sentimentul că privitorul stă alături de ei. Cei întunecați poartă o armură de tip Cuțit Negru, închisă la culoare, uzată, cu texturi stratificate de pânză și piele, o mantie fluturând la spate. Postura lor este încordată și stabilă, cu picioarele sprijinite în apă puțin adâncă și reflectorizantă, în timp ce un braț se întinde înainte ținând o lamă subțire și strălucitoare care captează lumina slabă a stelelor. Suprafața reflectorizantă de sub picioarele lor oglindește atât sabia, cât și silueta, ondulându-se subtil spre exterior.

Scena care se desfășoară în fața lui Astel, Născut din Vid, este înfățișată ca o insectă colosală, de altă lume, plutind chiar deasupra solului. Corpul lui Astel este alungit și scheletic, cu un cap palid, asemănător unui craniu, care pare aproape uman în golul său. Orbitele sunt întunecate și goale, iar maxilarul este căscat într-un mârâit tăcut și amenințător. În loc de coarne deasupra craniului, două mandibule enorme, asemănătoare coarnelor, se curbează spre exterior și în jos de o parte și de alta a gurii, întărind natura insectoidă a creaturii. Aceste mandibule încadrează craniul și atrag atenția asupra feței sale prădătoare.

Corpul lui Astel se extinde înapoi într-un trunchi segmentat, asemănător unei insecte, susținut de multe picioare lungi și articulate, fiecare terminându-se cu vârfuri ascuțite, în formă de gheare, care ating sau plutesc puțin deasupra suprafeței apei. Numărul picioarelor și aranjamentul lor depărtat subliniază anatomia sa extraterestră și echilibrul nefiresc. Din spatele lui Astel ies aripi mari, translucide, asemănătoare cu cele ale unei libelule, cu vene aurii slabe și nuanțate cu nuanțe intense de albastru și violet care amintesc de cerul nopții.

Din spatele corpului lui Astel se ridică cea mai izbitoare trăsătură a sa: o coadă lungă, arcuită, compusă din segmente sferice, strălucitoare, care seamănă cu corpuri cerești sau roiuri de stele. Coada se curbează în sus și înainte într-un arc grațios, formând un model asemănător unei constelații care strălucește cu lumină cosmică, ca și cum bucăți din cerul nopții ar fi fost înșirate împreună. Punctele mici de lumină din interiorul cozii sugerează stele îndepărtate suspendate în mișcare.

Fundalul este o cavernă vastă deschisă către cosmos, unde stalactitele încadrează un cer plin de nebuloase învolburate, stele îndepărtate și nori moi de lumină violetă și albastră. Întreaga scenă este scăldată în tonuri reci, nocturne, punctate de strălucirea palidă a corpului lui Astel și de lama lui Tarnished. Împreună, compoziția surprinde un moment de tensiune suspendată chiar înainte de luptă, evidențiind contrastul dintre hotărârea muritoare și oroarea cosmică de neînțeles.

Imaginea este legată de: Elden Ring: Astel, Naturalborn of the Void (Grand Cloister) Boss Fight