Cele mai bune soiuri de cireșe de cultivat în grădina ta

Factori cheie pentru alegerea celor mai bune soiuri de cireșe

Înainte de a analiza anumite soiuri, este important să înțelegeți factorii cheie care vor determina ce cireși vor prospera în grădina dvs. Alegerea corectă de la început vă va economisi timp, efort și potențiale dezamăgiri.

Zone de potrivire climatică și rezistență

Cireșii au cerințe climatice specifice pentru a produce fructe cu succes. Cireșii dulci (Prunus avium) se dezvoltă în general în zonele USDA 5-8, în timp ce cireșii acrișori (Prunus cerasus) pot face față temperaturilor mai scăzute în zonele 4-7. Ambele tipuri necesită un anumit număr de „ore de răcoare” (timp petrecut sub 7°C) în timpul iernii pentru a lega fructele corect.

Cerințe de polenizare

Înțelegerea nevoilor de polenizare este crucială atunci când se selectează soiuri de cireșe. Multe cireșe dulci necesită polenizare încrucișată de la un soi compatibil pentru a produce fructe, ceea ce înseamnă că va trebui să plantați cel puțin două soiuri compatibile diferite. Cu toate acestea, există cireșe excelente autopolenizante disponibile care pot produce fructe fără un pom partener, ceea ce le face ideale pentru grădinile mai mici.

Spațiu și dimensiunea arborelui

Cireșii vin în diferite dimensiuni, de la standard (care ating 7,6-9 metri înălțime) la semi-pitice (4,5-6 metri) și soiuri pitice (2,4-3,6 metri). Mărimea este determinată în principal de portaltoiul pe care este altoit soiul. Cireșii pitici sunt perfecți pentru grădini mai mici și pot fi cultivați chiar și în ghivece mari pe terase.

Tipuri de fructe și preferințe de aromă

Soiurile de cireșe se împart în două categorii principale: cireșe dulci pentru consum proaspăt și cireșe acrișoare (acrișoare) folosite în principal pentru gătit și copt. Cireșele dulci tind să fie mai mari, cu o aromă bogată și dulce, în timp ce cireșele acrișoare au un profil acid, strălucitor, care le face perfecte pentru plăcinte, dulceață și sucuri. Utilizarea preconizată vă va ghida ce tip să alegeți.

8 Cele mai bune soiuri de cireșe de cultivat în grădina ta

După cercetări ample și consultări cu experți horticoli, am identificat cele mai bune soiuri de cireșe care oferă o aromă excelentă, o bună rezistență la boli și o producție fiabilă pentru grădinarii amatori. Fiecare soi a fost selectat pentru calitățile sale remarcabile și adaptabilitatea la diferite condiții de creștere.

1. Bing Cherry

Zone de rezistență: 5-8

Dimensiunea arborelui: 5,5-7,5 metri (standard); 3,6-4,5 metri (semi-pitic)

Polenizare: Necesită polenizare încrucișată

Profil de aromă: Dulce, bogat și suculent, cu pulpă fermă

Bing este soiul clasic de cireșe dulci și rămâne unul dintre cele mai populare pe bună dreptate. Aceste fructe mari, în formă de inimă, dezvoltă o culoare roșu-mahon intens atunci când sunt complet coapte și oferă o aromă excepțională. Pomii sunt productivi și relativ viguroși, deși necesită un alt soi de cireșe dulci compatibil în apropiere pentru polenizare. Black Tartarian, Van și Stella sunt polenizatori excelenți pentru Bing.

Cireșele Bing sunt perfecte pentru consumul în stare proaspătă, dar se pot păstra și la congelare. De obicei, se coc de la mijlocul lunii iunie până la începutul lunii iulie, în funcție de zona climatică.

2. Stella Cherry

Zone de rezistență: 5-8

Dimensiunea arborelui: 4,5-6 metri (standard); 3-4,5 metri (semi-pitic)

Polenizare: Autofertilă

Profil de aromă: Dulce și bogat, cu o textură bună

Stella a fost primul soi de cireș dulce autofertil dezvoltat și rămâne una dintre cele mai bune alegeri pentru grădinile de acasă. Acest cireș crescut în Canada produce fructe mari, roșu închis, cu o aromă excelentă. Deoarece este autopolenizant, ai nevoie doar de un singur pom pentru a obține o recoltă bună, ceea ce îl face ideal pentru spații mai mici.

Pe lângă faptul că este autofertil, Stella este și un excelent polenizator universal pentru alte soiuri de cireș dulce. Pomul este moderat viguros, cu un comportament răspândit și, de obicei, începe să dea fructe în termen de 3-5 ani de la plantare. Fructele se coc la mijlocul sezonului, de obicei de la sfârșitul lunii iunie până la începutul lunii iulie.

3. Lapins Cherry

Zone de rezistență: 5-9

Dimensiunea arborelui: 4,5-6 metri (standard); 3-4,5 metri (semi-pitic)

Polenizare: Autofertilă

Profil de aromă: Aromă dulce, bogată, similară cu Bing

Lapins este un alt soi excelent de cireș dulce autofertil, dezvoltat în Canada. Adesea descris ca o versiune autofertilă a soiului Bing, produce fructe mari și ferme, cu coajă roșu-mahon închis și pulpă dulce și suculentă. Pomul este viguros, cu o creștere verticală și prezintă o bună rezistență la crăpare, o problemă frecventă a cireșelor în perioadele ploioase.

Acest soi este deosebit de valoros pentru grădinarii din zonele cu climă mai caldă, deoarece are cerințe mai mici de răcire (aproximativ 400 de ore) în comparație cu multe alte cireșe dulci. Cireșele Lapin se coc de obicei la sfârșitul lunii iunie - începutul lunii iulie, la aproximativ 10 zile după Bing.

4. Cireșul Montmorency

Zone de rezistență: 4-7

Dimensiunea arborelui: 4,5-6 metri (standard); 3-3,6 metri (pitic)

Polenizare: Autofertilă

Profil de aromă: Aromă strălucitoare, acrișoară, perfectă pentru copt și conserve

Montmorency este standardul de aur al cireșelor acrișoare, apreciate pentru fructele lor roșii aprins, cu suc limpede și aromă clasică de vișine acre. Acest soi autofertil este excepțional de rezistent la frig și boli, fiind unul dintre cele mai ușor de cultivat cireșe în grădinile de acasă. Pomii sunt în mod natural mai mici decât soiurile de cireș dulce și încep să dea fructe la o vârstă mai fragedă, adesea în termen de 2-3 ani de la plantare.

Deși sunt prea acrișoare pentru ca majoritatea oamenilor să le savureze proaspete, cireșele Montmorency sunt perfecte pentru plăcinte, dulceață, sucuri și uscare. De asemenea, sunt bogate în antioxidanți și au fost studiate pentru potențialele lor beneficii pentru sănătate, inclusiv reducerea inflamației și îmbunătățirea calității somnului datorită conținutului lor natural de melatonină.

5. Cireșe negre tătărești

Zone de rezistență: 5-8

Dimensiunea arborelui: 6-9 metri (standard); 4,5-5,5 metri (semi-pitic)

Polenizare: Necesită polenizare încrucișată

Profil de aromă: Bogat, dulce și aromat, cu pulpă moale

Black Tartarian este o varietate moștenită de la începutul anilor 1800, îndrăgită pentru fructele sale excepțional de dulci și suculente, cu o aromă distinctă. Cireșele sunt de mărime medie, cu o culoare negru-violet intens atunci când sunt complet coapte. Deși fructele sunt mai moi decât soiurile moderne, precum Bing, mulți pasionați de cireșe consideră aroma lor bogată și complexă de neegalat.

Acest soi este un polenizator excelent pentru alte cireșe dulci și este unul dintre cele mai timpurii care se coace, de obicei la sfârșitul lunii mai - începutul lunii iunie. Pomul este viguros, cu o creștere verticală și poate fi destul de mare la maturitate, deși portaltoii pitici îl pot face mai ușor de gestionat pentru grădinile de casă.

6. Rainier Cherry

Zone de rezistență: 5-9

Dimensiunea arborelui: 5,5-7,5 metri (standard); 3,6-4,5 metri (semi-pitic)

Polenizare: Necesită polenizare încrucișată

Profil de aromă: Excepțional de dulce, cu aciditate scăzută și aromă delicată

Rainier este un soi premium de cireșe dulci, dezvoltat la Universitatea de Stat din Washington prin încrucișarea soiurilor Bing și Van. Aceste cireșe mari, în formă de inimă, au o coajă galbenă distinctă, cu o nuanță roz până la roșie, și o pulpă galben cremoasă. Gustul lor excepțional de dulce, cu aciditate scăzută, le face preferate pentru consumul în stare proaspătă.

Cireșele Rainier necesită o altă varietate de cireșe dulci pentru polenizare, Bing, Van și Black Tartarian fiind alegeri bune. Pomii sunt moderat viguroși și productivi, deși fructele de culoare deschisă pot fi mai susceptibile la daunele provocate de păsări decât soiurile mai închise la culoare. Partea bună este că culoarea deschisă le face mai puțin susceptibile de a prezenta vânătăi.

7. Cireșe Steaua Nordului

Zone de rezistență: 4-8

Dimensiunea arborelui: 8-10 picioare (pitic natural)

Polenizare: Autofertilă

Profil de aromă: Aromă strălucitoare, acrișoară, similară cu cea a Montmorency

North Star este o alegere excelentă pentru grădinarii cu spațiu limitat care doresc să cultive cireșe acrișoare. Această varietate natural pitică atinge de obicei doar 2,4-3 metri înălțime și lățime, fiind potrivită pentru grădini mici și chiar pentru ghivece mari. Dezvoltată la Universitatea din Minnesota, este excepțional de rezistentă la frig și boli.

Fructele roșii aprinse au aroma clasică de cireșe acrișoare, perfectă pentru plăcinte, dulceață și alte utilizări culinare. Soiul North Star este autofertil și, de obicei, începe să dea fructe la o vârstă fragedă, adesea în decurs de 2-3 ani de la plantare. Se coace la mijlocul sau sfârșitul lunii iulie în majoritatea regiunilor.

8. Cireșe dulci

Zone de rezistență: 5-8

Dimensiunea arborelui: 4,5-6 metri (standard); 3-4,5 metri (semi-pitic)

Polenizare: Autofertilă

Profil de aromă: Dulce și ferm, cu un echilibru bun

Sweet Heart este un soi autofertil mai nou, care prelungește sezonul cireșelor datorită timpului său de coacere târzie, de obicei la 2-3 săptămâni după Bing. Fructele mari, de un roșu aprins, sunt ferme și rezistente la crăpare, cu o aromă dulce excelentă. Acest soi crescut în Canada (din același program care a dezvoltat Lapins) a devenit rapid popular printre grădinarii amatori datorită fiabilității și calității sale.

Pomul este viguros, cu un comportament răspândit și începe să dea roade în decurs de 3-5 ani. Fiind un soi autofertil, poate produce recolte bune fără polenizator, deși va servi și ca un bun polenizator pentru alte soiuri de cireșe dulci cu înflorire târzie.

Sfaturi de plantare și îngrijire pentru cireși

După ce ați selectat cele mai bune soiuri de cireșe pentru grădina dvs., plantarea și îngrijirea corespunzătoare sunt esențiale pentru succes. Iată câteva sfaturi cheie pentru a ajuta cireșii dvs. să prospere:

Locația de plantare și solul

Cireșii necesită soare din plin (minim 6-8 ore de lumină solară directă zilnic) și un sol bine drenat. Preferă solul ușor acid până la neutru (pH 6,2-6,8), dar se pot adapta la diverse tipuri de sol, atâta timp cât drenajul este bun. Drenajul deficitar poate duce la putrezirea rădăcinilor și la alte boli.

Când plantați, săpați o groapă de două ori mai lată decât cepetul rădăcinii, dar nu mai adâncă. Uniunea altoiului (umflătura vizibilă de pe trunchi) ar trebui să rămână la 2,5-5 cm deasupra liniei solului după plantare. Distanțați pomii standard la o distanță de 6-9 metri, cei semi-pitici la 4,5-6 metri, iar cei pitici la 2,4-3,6 metri.

Udare și fertilizare

Cireșii nou plantați au nevoie de udare regulată în primul an, în special în perioadele secetoase. Odată stabiliți, au nevoie de obicei de aproximativ 2,5 cm de apă pe săptămână în timpul sezonului de creștere. Evitați udarea deasupra capului, care poate favoriza bolile fungice.

Pentru fertilizare, așteptați până când pomul începe să crească activ în primăvară înainte de a aplica un îngrășământ echilibrat pentru pomi fructiferi. Pomii tineri beneficiază de o formulă cu conținut scăzut de azot (cum ar fi 5-10-10) pentru a încuraja producția de fructe, mai degrabă decât creșterea vegetativă excesivă. Urmați întotdeauna instrucțiunile de pe ambalaj pentru dozele de aplicare.

Tăierea și dresajul

O tăiere corectă este esențială pentru ca cireșii să dezvolte o structură puternică și să producă fructe bune. Majoritatea cireșilor sunt tăiați până la un centru deschis sau cu un sistem de lider central modificat. Cel mai bun moment pentru tăiere este la sfârșitul iernii, când pomul este încă latent, dar înainte de începerea creșterii de primăvară.

Pentru pomii tineri, concentrați-vă pe stabilirea unei structuri solide de ramuri structurale. Îndepărtați orice ramuri care cresc în jos, spre interior, spre centru, sau care traversează alte ramuri. Pentru pomii maturi, răriți zonele aglomerate pentru a îmbunătăți circulația aerului și pătrunderea luminii, ceea ce ajută la reducerea problemelor legate de boli și îmbunătățește calitatea fructelor.

Managementul dăunătorilor și bolilor

Cireșii pot fi susceptibili la diverse dăunători și boli, inclusiv musca fructelor de cireș, afidele, putregaiul brun și cancerul bacterian. O abordare proactivă a gestionării include:

• Alegerea soiurilor rezistente la boli atunci când este posibil
• Menținerea unei bune circulații a aerului prin tăiere adecvată
• Curățarea rapidă a frunzelor și fructelor căzute
• Folosirea spray-urilor organice sau convenționale adecvate, după cum este necesar
• Protejarea fructelor coapte de păsări cu plase

Multe probleme ale cireșelor pot fi prevenite sau reduse la minimum prin bune practici culturale, așa că monitorizarea și întreținerea regulată sunt esențiale pentru succes.

Întrebări frecvente despre cultivarea cireșelor

Cât durează până când cireșii dau roade?

Majoritatea cireșilor încep să dea roade în decurs de 3-5 ani de la plantare. Soiurile pitice și cireșele acrișoare produc adesea mai devreme (uneori în 2-3 ani), în timp ce cireșele dulci de dimensiuni standard pot avea nevoie de 5-7 ani pentru a ajunge la producția completă. Îngrijirea și întreținerea adecvate pot ajuta pomii să ajungă la vârsta roditoare mai repede.

Pot cultiva cireși în ghivece?

Da, soiurile de cireș pitic pot fi cultivate cu succes în ghivece. Alegeți un ghiveci mare (cu diametrul minim 45-60 cm) cu drenaj bun. Folosiți pământ de ghiveci de înaltă calitate amestecat cu compost și fiți pregătiți să udați mai frecvent decât pomii îngropați în pământ. Soiurile pitice precum North Star (acrișor) și soiurile compacte de cireș dulce pe portaltoi Gisela 5 sunt alegeri bune pentru cultivarea în ghivece.

Care sunt cele mai bune soiuri de cireșe rezistente la frig pentru grădinile nordice?

Pentru regiunile nordice reci (zonele 4-5), cireșele acrișoare au, în general, o performanță mai bună decât soiurile dulci. Montmorency și North Star sunt cireșe acrișoare excepțional de rezistente la frig. Pentru cireșele dulci din climate mai reci, luați în considerare Stella, Black Gold sau White Gold, care au o rezistență mai bună la frig decât multe alte soiuri dulci. Plantarea pe o pantă orientată spre sud sau lângă o clădire poate oferi, de asemenea, o oarecare protecție împotriva condițiilor dure de iarnă.

Cum îmi protejez recolta de cireșe de păsări?

Păsările iubesc cireșele la fel de mult ca noi! Cea mai eficientă protecție este acoperirea pomilor cu plase pentru păsări, pe măsură ce fructele încep să se coacă. Pentru pomii pitici, acest lucru este relativ ușor; pentru pomii mai mari, este posibil să fie nevoie să vă concentrați pe protejarea ramurilor inferioare. Alte mijloace de descurajare includ banda reflectorizantă, momelile pentru prădători și dispozitivele cu ultrasunete, deși acestea tind să fie mai puțin eficiente în timp, pe măsură ce păsările se obișnuiesc cu ele.

Ce cauzează crăparea cireșelor și cum pot preveni acest lucru?

Crăparea cireșelor apare atunci când acestea absorb excesul de apă prin coajă după ploaie, mai ales când sunt aproape de coacere. Pentru a minimiza crăparea, mențineți o umiditate constantă a solului (evitați seceta urmată de udarea abundentă) și luați în considerare cultivarea soiurilor rezistente la crăpare, cum ar fi Lapins, Sweet Heart și Rainier. Unii grădinari folosesc și huse de plastic pentru a proteja fructele coapte de ploaie.

Concluzie

Cultivarea cireșilor în grădina ta oferă atât frumusețe ornamentală, cât și recolte delicioase care depășesc cu mult fructele cumpărate din magazin în ceea ce privește aromă și prospețime. Prin selectarea soiurilor potrivite climatului, spațiului și preferințelor tale gustative, te poți bucura de succes chiar și ca cultivator de fructe începător.

Pentru spațiile mici sau pentru începători, soiurile autopolenizante precum Stella, Lapins sau North Star oferă cea mai simplă cale către succes. Cei care au spațiu pentru mai mulți pomi s-ar putea bucura de excelența clasică a soiului Bing, combinată cu un polenizator bun, precum Black Tartarian. Iar pentru pasionații de gastronomie, includerea a cel puțin unei cireșe acrișoare precum Montmorency vă asigură că veți avea fructul perfect pentru plăcinte, dulceață și alte delicii.

Indiferent de soiurile pe care le alegeți, plantarea și îngrijirea adecvată vă vor răsplăti cu ani de flori de primăvară și fructe de vară, care fac din cireși printre cele mai îndrăgite adaosuri la orice grădină de casă.

Lectură suplimentară

Dacă ți-a plăcut această postare, s-ar putea să-ți placă și aceste sugestii:

• Cele mai bune soiuri de căpșuni pe care să le cultivi în grădina ta
• Cele mai bune soiuri de roșii de cultivat în grădina ta
• Top 10 cele mai sănătoase legume de cultivat în grădina casei tale